Evein if...

Even if she hurts you so much, don`t ever doubt her love for you.
Even if she lied to you so much, don`t ever doubt her sincerity.
Even if she yells at you so much, don`t ever doubt her gentleness.
Even if she goes wrong so much, don`t ever doubt her desire to change.
Even if she says she`s leaving, don`t ever doubt her desire to stay.
Even if she doesn`t prove she cares so much, don`t ever doubt her feelings.
You will never understand how much she loves you, untill you change for her.
Even if you are disappointing her, she will always believe in you.
Even if you lied to her, she will always trust what your eyes say.
Even if you don`t prove you care about her, she will always beleieve you really do.
Even if you make mistakes, she will always forgive you.
Even if you bring tears of sadness in her eyes, she will always remember those of happiness.
Even if you hurt her so much, she will always love you.
Even if you don`t apologize and conciliate her, she will always know you`re sorry.
You will never understand how much she needed you and you weren`t there.

De ce iubiti femeile? (s.Mircea Cartarescu)

Iubiti femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixati ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa va arate ca va iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime - a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa fie admirate cand sunt oprite la stop si treceti pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care va scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care va scoate din minti. Pentru ca va spun "te iubesc" exact atunci cand va iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-ati iesit si-n ele va intoarceti, si mintea voastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

My everything

What are we?

Some children playing with the ball, tickling, running on the street like they don`t care about anything? Some children who laugh incontrolable and who fight with icecream?
Or can we be some teens playing with their hands, their lips, their whole body and playing with each other`s mind? ...who whisper sweet words at 4 o'clock in the morning, covering the silence in the room? ...and holding tight their hands while they are looking at the full moon carring the enlightened city? ...feeling the smell of each other`s soft skin and feeling the loved one watching, staring while sleeping, like he never wants to let go of anything happening between them, like he feels the love is getting him through the most incredible voyage of this life? Some teens who cannot ever be separated by anything in this world? Whose love can be seen just looking in their eyes, just listening a single word they are saying about the other one, just noticing only one motion which goes so slow?

Or are we just two friends who care about each other, who talk about anything hours and hours at the phone, two friends who trust each other and who help each other whenever they are in need? Who knows to listen and to bring a smile on his lips when a tear is just about to fall on the cheek?

There`s no need to choiche! We are whoever we want, whoever we feel. We can be children and play, we can be two teenagers and love, argue, feel and adore each other... And we always can be the best friends.

You are my everything :)

Realitatea din spatele visarii

Caut perfectiunea intr-o lume imperfecta. Caut perfectiunea, eu, care nu am in mine nici cel mai mic dram de merit, care sunt un exemplu pur, clar al imperfectiunii umane. Asta imi doresc, dar incep sa-mi pierd speranta pentru ca dorinta inimii se pierde in conceptiile ratiunii. Se afunda tot mai mult printre ele si incep sa vad cu ochi critici lumea asta. Nu-mi place sa descopar tot mai mult ca rautatea, ipocrizia si minciuna sunt, de fapt, chiar stalpii de sprijin ai ei. De aceea sta sa se distruga. Urasc asta! Si uite inca un motiv pentru care scriu - ma pierd in visare pur si simplu; visez la acea lume perfecta si scriu...scriu pentru ca asta este singura modalitate, singura "eroare" care ma fereste de realitate, care ma fereste de urmarile luciditatii, ale descoperirii adevarului crunt, ale cunoasterii. Este doar o descompunere a gandului ce-mi impaienjeneaza mintea tot mai mult la fiecare cuvant adaugat. Constientizarea adevaratei lumi in care traiesc si in care traim impreuna ma va conduce spre acele suferinte si indoieli interminabile, care construiesc lantul ce ma va tine legata de pamant; nu voi mai putea sa ma inalt ca sa visez. Cu asta ne hranim - visare, dorinta, speranta...

Ploua...

Ploua... Stau rezemata de geamul deschis ca sa aud sunetul ploii si ma gandesc. Imi amintesc acele momente... Ma dor si incerc sa ma gandesc la altceva, dar nu pot! Orice as face nu pot. Amintirile imi invadeaza mintea asa cum ploaia invadeaza pamantul, cerul, orasul...tot.

Tot asa, si atunci, norii acopereau cerul si intunecau orasul. Vad perfect imaginile acelea. Vad cum picaturile de ploaie loveau trotuarul inundat de balti de apa, vad perfect acei sute de oameni surprinsi de vreme care mergeau grabiti spre un adapost sau sa prinda urmatorul tramvai aglomerat. Cativa, mai linistiti, cu umbrele colorate, dadeau putina viata orasului care parea atat de trist. Nu era trist deloc. Nu am vazut nicio clipa tristete in jurul meu. Acum vad, desi atmosfera e exact aceeasi.

Ah, ce vreme urata! Dar in sfarsit aparusei!

Simteam stropii reci de ploaie care-mi atingeau incet si delicat fata, simteam mana ta care o tinea strans pe a mea. Auzeam sunetul placut al ploii, auzeam vocea ta care ma indemna sa ma grabesc la metrou. Acum nu simt decat singuratate, simt racoarea de afara, simt parca inca doi stropi de apa pe obraz...nu sunt stropi, sunt lacrimi. Nu-ti mai aud glasul, acum nu aud decat vremea de afara care am impresia ca se transforma intr-o furtuna devastatoare. Totusi...ploua linistit! De ce am eu impresia asta? Ciudat...

Privesc inca pe fereastra cu ochi goi, reci. De ce inca mai vad ca ploua daca norii negri s-au risipit? O multime de ganduri, simtiri alearga prin mintea mea; am cazut intr-un adanc abis si nu-mi mai gasesc calea spre mine. M-am schimbat, m-am pierdut....

Ah, ce vreme urata! Nu mai apari odata?

Mi-e dor sa-ti simt bratele in jurul meu si sa-mi spui ca ti-am lipsit. Mi-e dor sa te vad iar, sa uit de tot si toate, sa nu mai vreau nimic altceva! Mi-e dor sa pierd vremea cu tine, sa adorm la tine in brate, sa te vad razand, mi-e dor sa simt ca esti al meu si doar al meu, sa te sarut cu atata dragoste incat sa vezi si tu ca te vreau langa mine pentru totdeauna, mi-e dor sa-ti spun ca te iubesc. Mi-e dor de tot ce inseamna TU...mi-e dor de tine! Este singurul lucru pe care il mai simt acum.

Ah, ce vreme urata!

Mi-e dor de ploaia aceea placuta... Nu mai apari odata?