Oare o sa izbutesc?

E tare greu desi nu pare deloc asa. Tu, cel care ma privesti din afara propriului meu vis, ma vezi altfel - poate mai buna, mai ambitioasa sau mai puternica, sau poate mai putin buna si niciodata la nivelul asteptarilor mele si ale celor ce ma cunosc (....sau care de fapt nu ma cunosc deloc). Nici macar eu nu stiu ce sa mai cred despre mine. Cateodata ma vad in viitor, cu fiecare vis in parte realizat dupa ce am dus lungi si sangeroase batalii cu trecutul. Cateodata vad totul ca fiind perfect... perfect de amagitor, caci totul pare a fi o mare iluzie in care ma afund tot mai mult, cu fiecare mica reusita a mea. Alteori ma vad.....hm.. alteori nici nu ma mai vad in vreun fel. Uneori sunt satula de tot ce inseamna "lupta cu viata"; parca raman fara arme si fara ajutoare. Totusi, nu voi renunta niciodata pentru ca un razboi de la care te dai batut, este garantat pierdut! Inca mai am sperante. Nu poate fi chiar atat de rau...poate sunt doar prea influentabila. Nu mai sunt un copil, dar nu sunt nici un adult inca...